Wall Street „Jurnal”

Wall Street „Jurnal”

V-am bagat in ceata cu titlul asta? Ei bine, eu asa ma vedeam, in cadre luate in „slow motion” , cu poze in alb-negru cu efecte sepia facute la intrarea in masina si tot felul de lobbysti care defapt erau in realitate octogenarele din fata blocului dar pe care le salutam de fiecare data cand treceam pe langa dansele :

„- Sarutmana doamnelor! „

„- Sa traiesti mamaie . Respectuos baiat, o fi cu Iehova aia?”

Nu eram cu Iehova, nici macar cu vreo promotie la vreo companie de cablu.. eram la vizionare . Stabilisem cu ceva timp in urma cu proprietarul unui apartament din zona Tomis Nord (cartierul studentilor mai exact) o vizita cu o clienta interesata de proprietatea lui. Clienta, o doamna foarte distinsa, cu finisaje occidentale si aere de California, dorea sa achizitioneze un apartament fiului ei – un tanar care abia acum intra la facultate – Generatia X – cu freza neinteleasa si atitudine de „Dl. Goe” . Entuziasmul primei vizionari (apropo , in caz ca nu am mentionat, aceasta era prima vizionare cu client din cariera mea de agent imobiliar) s-a evaporat rapid la intrarea in scara :

„- Domnu’ Marius, dar ce-i cu gaura asta mare din perete?”

Nu intelegeti gresit, clienta a facut o remarca blanda raportata la situatia data. O descriere corecta ar suna cam asa „bombardament intr-o scara a blocului din Tomis Nord” . O mare bucata din perete lipsea pur si simplu.. M-am blocat dar am lasat instinctul sa preia controlul:

„- Probabil se inlocuiesc coloanele generale si echipa care se ocupa de lucrari a fost prea entuziasmata de amploarea proiectului..”

Un semn de intrebare si un zambet sec : cam asta a fost reactia a clientei , recunosc, peste asteptarile mele.

Ne continuam calatoria spre imobilul cu pricina, pe o scara ingusta intr-un bloc cu 6 apartamente pe palier, inghesuite ca intr-un banc cu somalezi – mai mai sa intre una-ntralta si, intr-un final ajungem la destinatie. Ne deschide domnul proprietar . Un veritabil comandant de batalion, cu o voce stridenta, postura dreapta si „amprenta la sol” mai generoasa decat permitea POT-ul (colegii din piata vor intelege aluzia – POT = Procent de Ocupare al Terenului) :

„- Buna ziua! Intrati intrati, bine ca ati fost punctuali ca si asa mai am cateva afaceri de rezolvat „

Sa fim intelesi, atitudinea de comandant avea radacini puternice in responsabilitatile deprinse in activitatea de administrator a unei mici firme de cherestea dintr-o localitate din apropierea Constantei.

„-Multumim ! N-o sa va retinem mult,  sa ii arat doamnei despre ce e vorba si vom vorbi „discutii” apoi, daca este cazul ” (fiti indulgenti, repet, eram la prima vizionare).

Apartamentul , daca il putem numi asa, era un cotet pe romaneste , cu 2 odai inghesuite si cu intrare in baie DOAR, atentie , DOAR din dormitor. O inventie comunista de prin anii 70′ fara nici un fel de logica sau practicitate, realizata cu scopul de a aduce aminte in fiecare dimineata locatarului – omul muncii coordonat de partidul atotputernic – ce „generos” e statul si ce mic este cetateanul .

Din dorinta de a scoate in evidenta ce avantaje are proprietatea, am inceput sa laud amenajarile pe care le-am remarcat inca de la sedinta foto facuta cu o saptamana inainte :

„-Gresie, parchet, faianta

Chiar si termopan la fereastra

Mobila cu lemn frumos,

Frasin si cires taios

Cum era , nu se mai face

Cine stie si cunoaste .”

Intr-un final, admirand cei 2 fasciculi de lumina care se inghesuiau sa intre pe ferestra, clienta observa prin draperie conturul unei usi . Usa!? pe peretele cu fereastra? Cum e posibil cand apartamentul nu are balcon !? Dam uimiti draperia la o parte si .. sa vezi si sa nu crezi, exact ca in desenele animate cu Tom si Jerry, chiar acolo in fata noastra, era o usa care dadea afara ! Da oameni buni, dadea direct afara. Parca ma vedeam desenat cum dadeam din picioare in gol incercand sa ma lupt cu gravitatia si cu scantei la calcaie . Ei, asta e ceva ce nu vezi in fiecare zi. Expresia de pe fata clientei a fost de pozat nu alta : Mirata, nedumerita si amuzata in acelasi timp. Nu intelegeti gresit si eu eram in exact aceeasi situatie . La sedinta foto realizata cu cateva zile in urma mi-a scapat acest mic „detaliu” .

In acel moment, mi-au trecut prin minte toate scenariile posibile,de la „Razboiul stelelor” pana la „Tacerea mieilor”  sau mai stiu eu ce drama,  insa nu mi-am imaginat sub nicio forma ce avea sa se intample defapt..

 

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn
februarie 8, 2017 / de / in

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *